ESOTERISMUL CREŞTIN

0

ESOTERISMUL CREŞTIN

Rudolf Steiner 
CONFERINŢA a IV-a,
Involuţie şi evoluţie (fragment)

…Pentru a-l înţelege, prin analogie, să cercetăm anumite fenomene care nu mai aparţin în mod logic vieţii fizice: organe care nu mai servesc la nimic, organe rudimentare cu care naturalistul nu ştie ce să facă.

Aşa sunt organele motorii ale urechii şi ochiului care nu mai folosesc la nimic; apendicele, şi mai ales glanda pineală*, situată în creier şi având forma unui minuscul con de pin. Naturaliştii o tratează ca pe o degenerescenţă, ca pe o vegetaţie parazitară a creierului. Este inexact. În producţiile durabile ale naturii, nimic nu este inutil. Glanda pineală este ceea ce a mai rămas dintr-un organ de percepţie, care la omul primitiv avea o foarte mare importanţă, un fel de creier extern care-i servea de antenă, de ochi şi de ureche. Organul a existat la om din perioada sa rudimentară, când pământul, jumătate lichid, jumătate vapori, era încă unit cu luna. În acest element, în parte lichid, în parte gazos, omul înota ca un peşte şi se orienta cu ajutorul acestui organ. Percepţiile sale aveau un caracter vizionar, alegoric. Curenţii calzi evocau pentru el impresia unui roşu-strălucitor şi a unei sonorităţi puternice. Curenţii reci îi evocau culorile verde şi albstru, sonorităţi cristaline si fluide.

* Epifiza, importantă glandă endocrină, a cărei funcţie nu era încă cunoscută la începutul acestui secol, când Steiner susţinea acestă prelegere. Intervine îndeosebi în reglarea proceselor metabolice (n. red.).

Glanda pineală, foarte dezvoltată la omul primitiv, juca deci un rol capital. Dar o dată cu mineralizarea pământului, au apărut alte organe de simţ şi ea a rămas aparent fără nici o funcţie.

Clarvăzătorul, iniţiatul, nu este un dezechilibrat, un vizionar; el posedă deja acel grad de conştiinţă al oamenilor viitorului; el este la fel de solid ancorat de pământ ca şi cel mai pozitiv om, iar raţiunea lui este la fel de limpede, la fel de sigură. Însă privirea lui vede în două lumi.
Anumite organe se atrofiază pentru a dobândi apoi o nouă importanţă, aceasta este o lege a evoluţiei.

Glanda pineală este din punct de vedere fiziologic în raport cu sistemul limfatic. Ea a fost organul de percepţie extern şi se mai poate vedea la noii-născuţi, în creştet, un punct moale care aminteşte de constituţia omului în vremea acestei percepţii…

De ce există o dezvoltare descendentă şi o dezvoltare ascendentă? De ce există răul? – Este o chestiune serioasă pe care nici ştiinţa, nici religia n-au soluţionat-o cu adevărat. Or, de soluţia acestei chestiuni depinde întreaga problemă a educaţiei.

Răul nu este ceva absolut. El este un instrument în dezvoltarea fiinţelor şi a libertăţii.

Materialistul nu admite ideea că gândurile sugerate în noi de Natură sunt conţinute în ea. El crede că noi le aşezăm acolo.

Rosicrucienii din Evul Mediu puneau un pahar cu apă în faţa neofitului zicându-i: „Pentru ca în pahar să fie apă, cineva trebuia s-o fi pus“. La fel se întâmplă şi cu ideile pe care le găsim în Natură. Ele au fost aşezate acolo de fiinţele divine, lucrătorii Logosului.

Gândurile pe care le extragem din lume, se află realmente în ea. Tot ceea ce creăm este inclus în mod obligatoriu în ea. Minimalizarea valorii corpului fizic este o idee falsă a anumitor mistici. El are aceeaşi valoare ca şi corpul astral şi trebuie să devină templul sufletului.

Să cercetăm admirabila construcţie a femurului, osul care susţine tot corpul şi ale cărui planuri se intersectează în aşa fel încât să se obţină maximum de stabilitate cu minimum de materie posibilă. Nici un inginer n-ar puta să realizeze o asemenea minune.

În comparaţie cu corpul fizic, cel astral, centrul în care se nasc pasiunile noastre, este rudimentar şi inform.
Lumea fizică este expresia unei înţelepciuni întrupate a înţelepciunii divine.

Rosicrucienii ne învaţă că pământul a fost mai întâi un pământ al înţelepciunii, în timp ce pământul de acum ar putea fi numit un pământ al iubirii. Misiunea omului este de-a face pentru ceea ce este încă imperfect în el ceea ce înţelepciunea divină a făcut altădată pentru corpul lui fizic. El trebuie să înnobileze atât corpul său astral cât şi lumea înconjutătoare.

Involuţia reprezintă tot ceea ce a intrat în noi, fără cunoaşterea şi voinţa noastră, sub influenţa înţelepciunii divine. Evoluţia reprezintă tot ceea ce trebuie să scoatem din noi pentru lumea exterioară, prin conştiinţa şi voinţa noastră.

Piramida a fost preluată de la munte, dar semnifică altceva decât muntele. Piramida va dispare în decursul secolelor; dar ideea care a creat piramida va continua să evolueze. Cee ce este astăzi o catedrală va lua şi ea o altă formă. Tablourile lui Rafael se vor acoperi de praf, dar sufletul lui Rafael şi ideile reprezentate de tablourile lui vor rămâne veşnic forte vii şi evolutive. Arta de astăzi va fi natura de mâine şi va reînflori în ea. Astfel Involuţia devine Evoluţie.

Acesta este punctul de intersecţie a divinului cu umanul şi dubla forţă care-l apropie pe Dumnezeu de om şi-l ridică pe om la Dumnezeu.

 

Share.

About Author

Leave A Reply

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.