Cum poti sa cresti stima de sine a copilului tau (+ cateva exercitii!)

0

i-love-my-selfCum poti sa cresti stima de sine a copilului tau

Stima de sine toata lumea stie sa o defineasca, in termeni mai mult sau mai putin stiintifici, insa cati dintre noi stiu cat de importanta este ea pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii copiilor nostri? Sau, mai exact, cati dintre noi tinem cont de acest lucru atunci cand relationam cu propriii copii?

Rolul parintilor este crucial in cresterea stimei de sine a copiilor
Stima de sine se creeaza in timp si este nevoie de mult tact si de rabdare din partea unui parinte pentru a-si ajuta copilul sa aiba o stima de sine crescuta, care sa il ajute sa aiba o personalitate puternica, independenta la maturitate. Rolul parintilor este crucial in cresterea stimei de sine a copiilor, pentru ca in tot ceea ce fac, copiii sunt influentati de interactiunea cu parintii lor. Pana cand sunt suficient de maturi ca sa isi formeze prorpia viziune despre lume, ei interpreteaza universul prin ochii parintilor lor, iar cuvintele adresate de parinti lor sau altor persoane devin puncte de reper in imaginea pe care si-o construiesc despre sine. Cum am putea totusi sa transformam acest lucru in ceva care sa ne ajute sa imbunatatim stima de sine a copiilor nostri?

Lauda-ti copilul si arata-i ca a facut ceva bun, indiferent daca este vorba de un lucru maret sau banal.

Studiile arata ca in modul in care se comporta copiii se reflecta credintele lor. Atunci cand observi un lucru pozitiv la copilul tau, spune-i asta, lauda-l sau pur si simplu arata-i ca a facut ceva bun, indiferent daca este vorba de un lucru maret sau banal. Important este sa te focalizezi pe ceea ce face efectiv si nu sa ii evidentiezi calitati generale. De exemplu, daca a rezolvat cu brio o problema la matematica, aratate-te entuziasmat de faptul ca a facut acea problema, printr-o replica de genul „Super, ai rezolvat o prblema atat de grea! E extraordinar, bravo!” si nu-i spune doar „Bravo, esti foarte destept!”.

vedere intuitivaTransformand o problema in rezolvarea ei…
Atunci cand ii faci observatii copilului in legatura cu o sarcina pe care nu a indeplinit-o corect, incearca sa te raportezi la momentul prezent in loc sa faci observatii demoralizatoare, cu caracter general. In loc sa ii spui „Intotdeauna uiti sa faci patul!”, mai bine intreaba-l „Cum crezi ca ai putea sa faci incat sa iti amintesti maine sa faci patul?”. Felul in care facem un repros unui copil este extrem de important pentru ca il poate transforma din copilul problema in copilul care rezolva o problema. Comentariile in legatura cu indeplinirea unei sarcini ar trebui sa fie mereu pozitive, sa fie centrate pe progresul facut de copil oricat de mic ar fi el. Incurajarea are un rol stimulativ pentru oricine vrea sa atinga un obiectiv, indiferent daca este copil sau adult.

Inlocuind esecul cu lectia invatata din el…
Copiii invata din orice experienta pe care o traiesc. Iar atunci cand lucrurile nu merg asa cum isi doresc ei si nu reusesc sa finalizeze cu succes o sarcina, concluziile pe care le trag sunt adesea globale si mult mai grave decat o impune esecul in sine. Un esec minor generat de imposibilitatea de a rezolva un exercitiu la matematica poate sa conduca la o conluzie globala, si falsa, de tipul „Nu sunt bun la matematica…” sau, mai grav, „Nu sunt bun la scoala…”. pentru a preintampina astfel de concluzii gresite, ajuta-ti copilul cat poti de mult, incurajandu-l si explicandu-i ca un esec nu trebuie sa fie neaparat o sursa de dezamagire. Orienteaza-l spre actiunile pe care le poate face pentru ca data viitoare sa nu mai intampine esecul respectiv si ajuta-l se se focalizeze pe concret mai mult decat pe general.

Laudandu-l fata de alte persoane…
Atunci cand incerci sa iti convingi copilul in mod direct, chiar si de un lucru pozitiv, este posibil sa intampini rezistenta. Si este ceva firesc, pentru ca, in fond, chiar daca tu il incurajezi, el simte contrariul. Insa atunci cand te aude spunand aceleasi lucruri si unei a treia persoane, increderea sa creste si sansele de a transforma o dezamagire in ceva constructiv cresc si ele. Pentru ca un copil crede tot ce spun parintii, oricat de utopic ar parea asta si actioneaza in consecinta.

Cateva exercitii pentru cresterea timei de sine

1397699380_school31.„Fulgii de zăpadă” – Are ca scop dezvoltarea sentimentului de unicitate, dezvoltarea stimei de sine pozitive și întărirea sentimentului valorii proprii.

Fiecare copil va primi o foaie de hârtie (sau un șervețel). Vor împături hârtia în două și vor rupe colțul din dreapta, sus. Împăturesc din nou hârtia în două și, la fel, vor rupe colțul din dreapta, sus. Se repetă operația de câte ori va permite hârtia. La sfârșit, toți copiii vor despături foaia și vor observa că foile lor arată diferit, fiecare în felul ei, chiar dacă ei toți au făcut aceleași operații. Se va trage concluzia că fiecare foaie cu decupajele sale este unică, așa cum și ei sunt unici.

2.„Eu sunt…” – Este un joc care dezvoltă autocunoașterea și intercunoașterea copiilor într-un cadru de respect, încredere și cooperare. Dezvoltă sentimentul valorii proprii și conturează, pentru sine și pentru ceilalți, o imagine de sine pozitivă.

Pe o masă vor fi mai multe jetoane cu imagini ce reflectă în acțiuni trăsături pozitive de caracter. De exemplu, un copil care udă florile cu stropitoarea (hărnicie); doi copii care-și dau mâna sau se îmbrățișează (prietenie); un copil care oferă brațul unei bătrâne să treacă strada (politețe) etc. După ce toți copiii au descoperit aceste imagini și sensul lor a fost înțeles de fiecare, se alege de către grup un anumit copil, care va fi caracterizat în ziua respectivă. Copiii se așază într-un cerc pe scăunele, iar copilul ales va fi rugat să se așeze în mijloc; ceilalți aleg fiecare câte un jeton care consideră că reprezintă o calitate a personajului ales și-l așază pe măsuța care se află în fața acestuia. Copilul ales are sarcina de a rosti cu voce tare trăsăturile pozitive pe care le reprezintă fiecare jeton adus de colegii lui. Dacă el consideră că însușirea îl carac¬terizată, va spune, de exemplu: „Eu, Andrei, sunt harnic”, iar dacă nu crede că i se potrivește, va pune jetonul deoparte. La sfârșit va spune toate trăsăturile pozitive de caracter care i-au fost atribuite și pe care el însuși le-a acceptat. De exemplu: „Eu, Andrei, sunt vesel, harnic, atent, politicos etc.”

3. „Copilul politicos” – Scopul acestui joc este ameliorarea climatului socio-afectiv din grupul de copii prin direc¬ționarea atenției copiilor spre atitudini și comportamente pozitive, dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup.

Înainte de începerea activităților, educatorul va stabili cine va juca rolul „copilului politicos” în ziua respectivă, fără ca ceilalți copii să știe despre cine este vorba. Se comunică grupei doar faptul că unul dintre ei va juca acest rol special, iar la sfârșitul activităților copiii trebuie să ghicească cine a jucat acest rol. Copilul ales are sarcina ca pe tot parcursul zilei să fie cât mai prietenos și politicos cu colegii și adulții, să folosească formule de politețe și să facă fapte bune. Ceilalți copii trebuie să fie foarte atenți pe parcursul zilei, buni observatori, având posibilitatea de a câștiga jocul prin depistarea „copilului politicos”. La sfârșit, fiecare dintre colegi trebuie să își expună părerea referitor la cine a jucat acest rol, menționând numele copilului, dar și motivul. De exemplu: „Este Cristi pentru că m-a rugat frumos să-i dau mașina mea”. După ascultarea tuturor părerilor, educatoarea va anunța câștigătorul jocului. Jocul își atinge scopul dacă grupul de copii acceptă participarea la o astfel de activitate și se implică cu seriozitate la buna desfășurare.

4. „Ce aș fi, dacă aș fi…” – Are ca scop dezvoltarea autocunoașterii și formarea imaginii de sine pozitive, precum și exprimarea alegorică a acesteia.

Copiii vor primi o foaie de hârtie pe care o vor împărți în trei. Ei vor răspunde prin desen la următoarele întrebări: „Dacă ai fi un animal, ce animal crezi că ai fi?”; „Dacă ai fi o culoare, ce culoare crezi că ai fi?”; „Dacă ai fi o jucărie, ce jucărie crezi că ai fi?” Pentru demararea discuțiilor, educatoarea va pune întrebări: „A fost greu ce ați desenat?”; „La ce te-ai gândit când ai desenat acest animal?”; „De ce ai desenat această culoare? Ce reprezintă ea pentru tine?”; „Cum vă simțiți acum, după ce ați desenat?”. Pentru ca scopul să fie atins, fiecare copil va trebui să spună și să motiveze ce a desenat. De exemplu: „Aș fi un leu pentru că este puternic”; „Aș fi o pisică pentru că este blândă”; „Aș fi culoarea portocalie pentru că este veselă”; „Aș fi o minge pentru că este jucăușă”. Prin desen, copiii își exprimă trăsăturile de caracter pe care consideră că le au, își fac o succintă autocaracterizare și își exprimă imaginea de sine pozitivă. Cu lucrările executate se va putea organiza o expoziție intitulată „Acesta sunt eu”.

Încrederea de sine și sentimentul valorii proprii pot fi considerate rezultate ale încurajării prin intermediul dezvoltării sentimentului de comunicare. Astfel, când copilul colaborează în vederea bunăstării celorlalți, aceasta întărește sentimentul forței proprii, iar când este descurajat datorită dificultăților în situațiile pe care le traversează, sentimentul de comuniune îl va conduce spre acele comportamente care, foarte probabil, îi vor mări încrederea și în forțele proprii.

sursa: internet

Share.

About Author

Leave A Reply

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.