Glanda pineala, glanda misterioasa asociata cu cea de a saptea chakra

2

Glanda pineala, glanda misterioasa asociata cu cea de a saptea chakra

O glanda endocrina misterioasa asociata cu cea de-a saptea chakra este epifiza, denumita si glanda pineala. Epifiza se gaseste exact in centrul capului. Ea are forma unui con larg, de marimea unui bob de mazare, cantareste doar 0,16 grame si este situata la poarta de intrare dintre cel de-al treilea si al patrulea ventricul cerebral, fiind scaldata in fluidul cerebrospinal.

Glanda pineala a fost subiectul unor speculatii considerabile incepand de la greci si pana in ultimii ani. La mijlocul secolului al XVII-lea, Descartes considera ca ea este sediul sufletului ratiunii. Studiile moderne au pus in lumina faptul ca functionarea sa este implicata in ritmul circadian al corpului prin intermediul secretiilor ciclice si intermitente ale hormonului sau, melatonina. La anumite reptile sau amfibii, epifiza constituie un al treilea receptor de lumina localizat sub piele, in timp ce la oameni si mamifere ea ofera informatii asupra conditiilor luminoase exterioare prin intermediul unei legaturi neurale existente in ganglionul cervical superior (din ceafa). Desigur ca nu este singura informatie pe care o vehiculeaza.

Dezvoltarea recenta a osteopatiei craniosacrale a stabilit existenta unor unde fizice distincte care plutesc in fluidul cerebrospinal, fiind create de miscarile ritmice ale boltii craniene care includ musculatura si miscarile oaselor craniene.

Epifiza, sau glanda pineala, este situata intr-un canal vid, excelent punct de rezonanta pentru crearea oricarei vibratii sau oscilatii. Relatia pe care o intretine aceasta glanda atat cu ritmurile corporale cat si cu fluidul cerebrospinal ne permite sa presupunem ca ea ar putea fi foarte bine un emitator si un monitor vibratoriu sau oscilator in interiorul corpului si care furnizeaza o parte din pattern-ul general de control al ritmurilor fiziologice, in special la nivel endocrin.

Daca aceste unde actioneaza ca unde sonore sau sunt electromagnetice, plasmice, scalare sau reprezinta alte variatii ritmice de energie, toate aceste aspecte raman deschise pentru speculatii. Rezonantele energetice inerente formei moleculei hormonale, a melatoninei, ar putea totusi furniza unele indicatii. Melatonina are o forma si o structura unica pentru o molecula, total diferita de a oricarui alt hormon din corp. Ea este legata de serotonina, dopamina si alti neurotransmitatori. Prin extensie ne putem gandi ca dat fiind ca adrenalina si noradrenalina au structuri similare si indeplinesc roluri analoge in sistemele nervos autonom si endocrin, melatonina (ca hormon) si serotonina (ca neurotransmitator) ar exprima o similitudine neutrala. Este de asemenea probabil ca rezonantele interne ale structurii melatoninei sa poata declansa un anumit numar de functii pineale ale unor pattern-uri de unde atomice sau oscilatii energetice nedetectate inca pana acum.

In excelenta sa lucrare, John Davidson dezvolta ipoteza conform careia epifiza ar putea fi un emitator si un receptor de pattern-uri energetice moleculare care guverneaza ritmurile fiziologice si este legata de sistemul neural endocrin prin intermediul unor mecanisme energetice inca nedescoperite. Si pentru ca ritmurile, pattern-urile si polaritatile sunt esentiale in orice sistem energetic, epifiza ar putea avea o functie unica deosebit de puternica.

Daca fiecare molecula este o armonica joasa vibratorie a unei energii mai inalte, iar hormonul este definit ca reflex al unei functii energetice deosebite, glanda pineala ar fi atunci in rezonanta cu energii mai inalte provenite de la chakre si pe care le-ar distribui in functiile celulare din intregul sistem endocrin.

Putem include si ventriculele cerebrale. Ele constituie un aranjament suprapus partial de tesuturi interconectate umplute cu lichidul cerebrospinal. Acest lichid care scalda epifiza si glanda pineala inconjoara si creierul intre interiorul peretelui cranian si cortexul cerebral. In general se considera ca el are un rol de protectie, nutritie si suport; si ca ar constitui de asemenea un mijloc de inlaturare a deseurilor metabolice.

Cea de-a saptea chakra, chakra misticilor, poate fi foarte bine si chakra schizofrenicilor. Este o chakra legata de iluminare. Dupa spusele lui Ronald Laing, parintele anti-psihiatriei, misticii si schizofrenicii se regasesc in acelasi ocean (lichidul cefalorahidian). Dar acolo unde misticul inoata, schizofrenicul este dus de curent. Misticul este capabil sa retina si sa discearna viziunile de dincolo de viata si sa intre in starile de fericire, de Samadhi si de uniune, pe cand schizofrenicul nu realizeaza ceea ce i se intampla. El este in acelasi timp aici si dincolo. Aceasta dereglare a celei de-a saptea chakre este calificata delir mistic, si chakra trebuie reglata ca si glanda sa endocrina corespunzatoare, epifiza sau glanda pineala. Poate ca Descartes nu era prea departe de adevar atunci cand afirma in secolul al XVII-lea ca glanda pineala este sediul sufletului ratiunii. Cu toate acestea, calificativul pe care il acorda sufletului ni se pare exagerat.

(Fragment din cartea PATRICK DRUOUT – “Vindecare spirituala si nemurire”).

Share.

About Author

2 Comments

Leave A Reply

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.