Rugaciune la revarsatul zorilor – Parintele Sofronie Saharov

0

Rugaciune la revarsatul zorilor

Astazi as vrea sa vorbim despre Rugaciunea la revarsatul zorilor. Si sa aflam cateva informatii despre viata Parintelui Sofronie Saharov.

Parintele Sofronie s-a nascut la Moscova, in anul 1896, intr- o familie ortodoxa numeroasa. Inca din copilarie, isi indreapta atentia catre misticismul Orientului ne-crestin. Practica o forma de meditatie orientala si se straduieste sa-si goleasca mintea de toate “formele relative”. Confundand individul cu persoana, el servea – cum avea sa o spuna mai tarziu – pe “Dumnezeul filozofilor care, in realitate, nu exista”.

In paralel, isi daruieste intreaga pasiune picturii, pe care a studiat-o la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Moscova. Insa, tulburarile Revolutiei bolsevice ii perturba munca si se hotaraste sa emigreze. Dupa o scurta trecere prin Italia si Germania, soseste la Paris in 1922.

Dornic sa-si consacre viata lui Dumnezeu, parintele Sofronie intra la Institutul Saint-Serge, care tocmai se infiintase la Paris. Dar studiile nu-l satisfac. El gaseste ca acolo se vorbeste mai putin intru Dumnezeu cat mai mult in jurul lui Dumnezeu. Pana la sfarsitul vietii va pastra o atitudine critica fata de teologia academica.

In anul 1925, parintele Sofronie pleaca la Muntele Athos. Devine calugar la manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon. Pentru el, monahismul este, dupa expresia lui Teodor Studitul (sec VIII-IX) pe care ii placea sa-l citeze, “al treilea har”. Este viata cereasca pe pamant, inima spirituala a Bisericii. Foarte repede primeste darul rugaciunii neincetate, “dar de la Dumnezeu legat de un alt dar: pocainta”.

In anul 1941, parintele Sofronie este numit preot la manastirea Sfantul Pavel. Un an mai tarziu, a fost numit duhovnic. Va fi, din acel moment, parinte duhovnicesc pe langa mai multe manastiri.

Spre sfarsitul lui 1943, urmand chemarii mai vechi a calugarilor manastirii Sfantul Pavel, parintele Sofronie va parasi Karoulia pentru pustia de la Sfanta Treime, langa Noul Schit. Conditiile de viata de aici sunt foarte aspre, intrucat grota, izolata si prevazuta cu o capela mica, era prada unor importante infiltrari de apa. Sanatatea parintelui Sofronie a avut de suferit din aceasta cauza si, la capatul a doi ani, a trebuit sa renunte. Se aseaza o vreme la schitul Sfantul Andrei, care apartinea manastirii Vatoped.

Victima a unei boli grave, refacut cu greu in urma unei operatii importante in 1951, parintele Spfronie nu se poate intoarce la Sfantul Munte unde, din cauza Razboiului rece, situatia s-a inrautatit puternic pentru calugarii de origine slava. Ramane atunci in aceasta mica Rusie a emigratiei care era Saint-Genevieve des-Bois, aproape de Paris.

Parintele Sofronie spunea: “Nu cunosc un Hristos grec, rus, englez, arab. Hristos, pentru mine, este totul, Fiinta supracosmica. Cand limitam persoana lui Hristos, coborand-o spre exemplu in planul nationalitatilor, pierdem totul si cadem in intuneric”.

Monah, pustnic, preot, duhovnic, parinte duhovnicesc, intemeietor de manastire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, darurile parintelui Sofronie au fost nenumarate. Personalitatea sa multipla era de asemenea paradoxala. In timp ce viata sa spirituala a fost ca o “linie de inalta tensiune” intre Gradina Ghetsimani si Muntele Tabor, activitatea sa apostolica a fost in intregime infaptuita intre noutate si traditie.

Parintele Sofronie, pentru a relua o expresie proprie, a intrat “in linistea si Lumina vesniciei” la 11 iulie 1993. Urma sa implineasca 97 de ani. “Cum este cu putinta sa unesti duhul, asemanare a Absolutului, cu pamantul”? Toata viata sa, el va fi lucrat prin taina omului – duhul – curat si liber, in trupul supus puterilor cosmice. Aceasta taina, se poate spune ca ii va fi preocupat intreaga viata, pana la sfarsit.

RUGACIUNEA LA REVARSATUL ZORILOR.

“Tu Doamne Cel Vesnic si Facatorule a toate, care în bunatatea Ta cea nepatrunsa m-ai chemat în aceasta viata, care ai revarsat peste mine harul Botezului si pecetea Duhului Sfânt, care ai sadit în mine dorinta de a Te cauta pe Tine, singurul adevaratul Dumnezeu, asculta rugaciunea mea.

N-am viata, nici lumina, nici bucurie, nici întelepciune, nici tarie decât în Tine, Dumnezeule. Din pricina faradelegilor mele nu îndraznesc sa-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tai: “Tot ce veti cere în rugaciune cu credinta, veti primi” si “Orice veti cere în numele Meu, voi face voua”. De aceea, îndraznesc sa Te chem pe Tine. Curata-ma de orice prihana a trupului si a duhului.

Învata-ma sa ma rog cum se cuvine. Binecuvinteaza aceasta zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice. Prin purtarea binecuvântarii Tale fa-ma în stare sa graiesc si sa lucrez în toata vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, rabdare, dragoste, blândete, pace, curaj si întelepciune: dându-mi de-a pururea seama de prezenta Ta.

În necuprinsa Ta bunatate, Doamne Dumnezeule, arata-mi calea voii Tale, si da-mi sa umblu în fata Ta fara pacat. Tu Doamne, Caruia îi sunt deschise toate drumurile, Tu stii cele de care am nevoie. Cunosti orbirea si nestiinta mea, cunosti neputinta si stricaciunea sufletului meu, dar nici durerea si întristarea mea nu-Ti sunt ascunse Tie.

De aceea, Te rog, asculta rugaciunea mea si prin Duhul Tau Cel Sfânt învata-ma calea în care sa merg; iar atunci când vointa mea ticaloasa ma va conduce pe alte carari nu ma cruta, Doamne, ci sileste-ma sa ma întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fa-ma sa ma tin cu tarie de ceea ce este bine. Pazeste-ma de tot cuvântul sau fapta care strica sufletul; de orice fel de pornire ce nu gaseste buna placere înaintea Ta si-l raneste pe semenul meu.

Învata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Daca e voia Ta sa nu raspund, insufla-mi sa tac în duh de pace în care sa nu întristez, nici sa-i ranesc pe semenii mei. Aseaza-ma în calea poruncilor Tale si pâna la ultima mea rasuflare sa nu ma lasi sa ratacesc departe de lumina îndreptarilor Tale, ca poruncile Tale sa fie singura lege a fiintei mele pe acest pamânt în veci.
Doamne, rogu-Te, ai mila de mine. Cruta-ma în întristarea si nenorocirea mea si nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe si mari. Dar îmi aduc aminte de rautatea mea, de ticolasia si josnicia mea. Miluieste-ma.

Nu ma departa de la Fata Ta din pricina nevredniciei mele. Ci mai degraba sporeste în mine constiinta acestei nevrednicii si da-mi mie celui mai rau dintre oameni, sa Te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit: din toata inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu si cu toata taria mea: din toata fiinta mea.

Da Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfânt, învata-ma dreapta judecata si constiinta. Da-mi sa cunosc adevarul Tau înainte de a intra în mormânt. Tine-ma, în viata în aceasta lume ca sa-Ti pot aduce cainta dupa vrednicie. Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, nici pe când mintea mea e înca oarba. Când Îti va bineplacea sa pui capat vietii mele, da-mi de veste dinainte ca sa pot pregati sufletul meu sa vina înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricosator si da-mi bucuria mântuirii Tale.

Curateste-ma de toate gândurile tainice, de toata rautatea ascunsa întru mine; si da-mi raspuns bun la scaunul Tau de judecata. Doamne, în mare mila ta si necuprinsa Ta dragoste pe oameni, asculta rugaciunea mea. Amin.

Share.

About Author

Leave A Reply

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.